Aventuri cu fete cumsecade II.

După întâmplarea cu fetița de 14 ani, mă simt oarecum descurajat. Îi spun unui prieten că acum le înțeleg pe mamele singure. E greu să găsești pe cineva și nu prea mai ai încredere în nimeni. Ai vrea să te trezești lângă cineva responsabil și matur, dar femeile care sunt așa n-o să le găsesc într-un club, și oricum n-o să avem destulă încredere în noi ca să inițiem ceva. Îmi spune să mă gândesc simplu, să încep cu ceva pentru o noapte. Bun, dar nu vreau minore – încă nu-s pregătit să fac pușcărie pentru o noapte încinsă de sex.
Îmi zice că știe el un club în care nu pot intra minore și plătești ca să intrii, o să găsesc sigur ceva. Mă gândeam că sunt tare disperat, oare încep s-o iau razna de la hormoni? Înțelesesem că atunci când ai grijă de un copil îți scade nivelul de testosteron, o fi asta motivul pentru care mai sunt cât de cât lucid?

Accept într-un final și ete că sâmbătă seară mă aflu iar în drum spre un club. La intrare bani, buletin, explicații („- Jos pe dreapta e separeul, acolo nu intrați decât dacă plătiți la bar. Prima băutură din partea casei. Dacă fetele nu vă vor nu insistați.” etc.).
Mi se pare calumea, coborâm jos și ne lovește un fum – ceva ce nu e fum de țigară, recunosc imediat (am făcut și eu facultate). Un fum gros, sufocant și aromat. Îi fac semn prietenului că eu mă duc, drogurile nu-s în program – mai au un gram de respect pentru mine. Deja simt că amețesc, lumea se învârte în jurul meu. Ce idee proastă…
Mă ia de guler și mă trage spre el: – Aici ai ce vrei, n-o să pățești nimic o noapte…
Cuvintele încep să se fragmenteze, nu mai aud nici jumate din ce spune. Dau din cap că bine, mă simt prost, mă gândesc că sunt un iresponsabil, dar mă arunc pe o canapea și observ pentru prima oară că pe fiecare masă se află câte o narghilea. La dracu’, ce urât se va termina…

Observ o tipă la bar, se uită la mine. E cu o narghilea mică în față, are riduri la ochi, pare la vreo 35. Începusem să mă întreb dacă pot vorbi așa că mai mult de încercare îl întreb pe amicul meu:
– Crezi că e ceva în esența de narghilea?
– Nimic ilegal.
– Sigur…
Bun, pot vorbi. Mă ridic fără să-i spun amicului unde mă duc, o văd că-mi zâmbește de cum mă apropiu. Nici nu știu cum să încep, mă opresc foarte aproape de ea și stau – zâmbesc tâmp. Râde, mă întreabă:
– Nu vrei să dansezi, puiule?
Măcar nu-s tati. Îi spun că vreau, sigur. De ce nu? Arată extraordinar tipa, elegantă și nu obscenă. I se văd formele, dar nu-i atârnă nimic afară. Ne apucăm să dansăm lent pe o melodie ritmată. Mă ia în brațe și mă gândesc că în noaptea asta ea e. Poate nu doar în noaptea asta…
O simt toată și tot din jurul meu își pierde conturul. O întreb:
– Vrei să mergem la separeu?
– De ce la separeu? Vino la mine.

N-am stat jumătate de oară acolo și în 5 minute am fost pregătit să plec. Îi spun la amic că mă duc, nu cred să mă fi auzit – își găsise ocupație. Ea conduce, ea face totul, nici nu țin minte multe din ce s-au întâmplat.
Mă trezesc dimineața că-mi sună telefonul, e maică-mea. Mă doare capul, nu știu unde sunt și habar n-am cât e ceasul. Ridic, e unu’ după-masa (n-am mai dormit atât de mult de 2 ani jumate), mă întreabă maică-mea pe unde sunt, nu vin? Trecuse de ora la care am stabilit că vin după fată. Stabilesc altă oară, să am timp să fac duș, să mă aranjez. Între timp îmi dau seama că tipa nu-i în pat. Nici măcar numele nu i-l știu. Mă îmbrac foarte, foarte încet…

Advertisements