BDSM in a nutshell

Îmi plimb privirea alene, sunt îmbrăcat în ceva ce poate părea mai mult decât ciudat şi e de piele şi transpir. De azi dimineaţă mă trece o uşoară plictiseală amestecată cu dorinţa acută de a lua parte la acţiune, dar nu se întâmplă nimic. Nu la club, nu în oraş, nici măcar la mine în cap.

Pe coridorul de lângă camera mea e postată o statuie dintre acele pe care le găseşti mai peste tot aici, singura diferenţă e că asta e mai tot timpul ocupată – în sensul că cineva mereu e înfipt/înfiptă ca o păpuşă de cârpă. Pare de-a dreptul grosolan, dar mă excită atât de tare că în seara asta când cobor evit cu desăvârşire s-o iau la dreapta tocmai ca să nu văd unul dintre submisivi înfipt aproape dureros. Nu-mi tulbure nici măcar o grijă gândurile, vreau doar să fac sex sau mi-o tragă cineva aşa încât să nu mai fiu bun de nimic la dimineaţă. Îmi găsesc repede parteneri şi această nouă regulă în ceea ce priveşte vorbitul începe cu adevărat să-mi placă. Dacă nu e vreun cuvânt de siguranţă, atunci nu e nevoie să-l spui aşa că toată sala e afundată într-o linişte întreruptă doar de gemete sau ţipete de durere. Pierd câteva ore şi-mi dau seama că stau leşinat şi drogat pe o canapea. Mă doare capul. Sunt gol.

Sala comună e aproape goală şi presupun că ar fi după-masa. Îmi târşâi picioarele până la camera mea, iar în drum îmi amintesc de tipul înfipt, mă îndrept spre statuie cu un zâmbet uşor pe buze. E tot acolo şi pare fericit să vadă om. Îl analizez de sus în jos şi pentru ceea ce probabil i-a părut o veşnicie am stat nedumerit. Oare vreau să fac asta? Răspunsul e aproape întotdeauna da, dar în noaptea asta e mai mult decât un da, e o dorinţă arzătoare şi nebună, e ca şi cum monstrul acela pe care-l ţin ascuns în mine se trezeşte. Mă hotărăsc. Îl iau de pe statuie şi-i fac semn să se îndrepte spre camera mea, iar eu îl urmez încet iubind anticipaţia.

Închizând uşa după mine îl urmăresc cum se urcă în pat şi îi zâmbesc binevoitor. La urmă urmei el are să-mi facă rău mie. Îi explic ce urmează să se întâmple pentru că vreau să aibă un pic de timp ca să se pregătească măcar psihic. Îmi şopteşte că i teamă, iar mie mi-e aproape milă. Nu de el ci de mine. Frica din ochii lui mă fac foarte conştient de monstrul care am devenit. Îi spun să-mi facă felaţie până când îi trece şi-mi aprind o ţigară. Aproape că nu-l simt deloc decât căldura şi moliciunea buzelor, mă simt mahmur. Îl privesc, probabil par plictisit, sunt plictisit. Într-un final, de teamă să nu-mi pierd răbdarea, îşi dezlipeşte buzele de penisul meu şi mă întreabă dacă putem să începem. Îmi sting ţigara şi-mi leg eşarfa de pe noptieră în jurul gâtului. Mă pun în patru labe în pat şi aştept până când îl simt lângă mine. Întind capetele de la eşarfă şi…

Ride me into the sunset, bitch

Advertisements