Compartimentul dragoste

E ceva cu mine… cum să explic? Mi-e groază să scriu sau mai bine zis nu-mi vine. Nu-mi vine să scriu nimic deși aș avea multe de spus.

Stau într-o baie de nefericire, majoritatea cauzată de propria-mi incompetență. Hai să mai spun o poveste.

După ce am realizat că o relație cu un bărbat însurat n-are cum să îmi aducă multă fericire, am rupt relația în stilul meu clasic: adică m-am prefăcut că nu există. Pasiv-agresiv, așa-i? Meh, nu mi-ar fi înțeles mesajul altfel. Îmi place să cred asta.

Iarăși am călcat pe bec.

După prea multe săptămâni de singurătate cruntă m-am hotărât să apelez la un băiat bun. Unul dintre ăștia nice, dacă știi la ce mă refer? Tipu’ ăsta nice nu prea mai are încredere în mine că nu-i nici prost și naivitatea i-am scos-o eu din cap. Problema cu oamenii nice e că sunt prostiți ușor. La ce mă refer? Oricât de mare curvă ești cu ei, dacă lași loc de bună ziua – în sensul că nu ești ultimul gunoi și nu îi umilești, o să îți răspundă la telefon (da, chiar dacă îți trimite versurile de la Atât de simplu la 2 săptămâni după despărțire).

Îi scriu așa (corny oleacă da’ asta e):

Eu: I miss you.

El: Shut up. Shut the fuck up.

Eu: No, but for real. Listening to OTW and you popped up in my mind.

El: Ran out of dicks?

Eu: Yes. Meet me in 5.

El: Fuck you.

Eu: For real, I’m outside your apartment. Is that creepy?

El: Very. What the fuck?

Eu: I’m really sorry. I didn’t mean to scare you. I’m gonna go, I understand if you don’t want to see me.

El: Fuck you. Imma be down in 5.

El nu știe să spună nu, iar cărțile pe care le citește sunt pline de povești de dragoste cu bărbați ca mine și nu știe să recunoască semnele. E genul de persoană cu care mi-aș petrece restul vieții, și-atunci de ce mă comport așa cu el?

Când coboară jos e îmbrăcat în niște pantaloni de trening, șlapi cu ciorapi albi și tricoul meu cu Mind Control. Nu poartă ochelarii de citit și îmi place.

Se urcă în mașină și încă poartă privirea aia de ofensat pentru că e supărat. E supărat din multe motive, unul dintre ele e că m-am despărțit de el printr-un mesaj și apoi nu i-am mai răspuns la apeluri. E supărat, dar mă iubește și e un om bun, asta e problema aici. Oamenii buni iubesc prea sincer, prea tare, iar eu nu îi merit iubirea, știu. Așa că mă mulțumesc cu faptul că atunci când mi-o trage 20 de minute mai târziu, e și un fel de pedeapsă în pasiunea lui.

Imediat ce terminăm se îmbracă, iar eu îl întreb de ce, de ce pleacă.

El: I honestly can’t do this anymore. You’re sick. You’re sick and manipulative and avoidant, really an emotional fuckwit if I’ve ever seen one. You just lure me in with your stupid semi-stalkerish romanticism. We’re done. I mean it.

Eu: Stay, please. I just can’t tonight… just for tonight.

El: Just for tonight.

And here we are a week later…

Am I the good guy or do I just play like him?

Advertisements