Autenticitate, esență și perfecțiune

“Shut up, I got this.”

Îmi plac fetele care își plimbă privirea lacomă pe mine fără să inițieze nimic. Se anunță parcă venite și se așază astfel încât să văd cât de scurtă e fusta și apoi continuă să mă privească cu coada ochiului. Sunt atât de superficiale până și aici încât nu-mi pot trezi decât mila, ba uneori chiar mă irită. Mă enervează orice om care își pândește prada, ce e? Nu ești sigur pe tine?

Sunt sătul de avansuri și subtilități, nu mă mai încălzesc cu nimic. Atunci când vreau să fac sex sunt dispus să fiu sincer și să nu mă învârt prea mult în jurul cozii pentru că obosește pe toată lumea. Nu avem timp și de cele mai multe ori nu vreau mai mult decât atât. Relațiile sunt greu de întreținut, apoi am avut și ghinionul ca, neexperimentat fiind, să dau de tot felul de zdrențe ce umblă în două picioare. Am fost mințit și am mințit, ne-am ascuns, ne-am alergat. Am făcut dragoste știind că nu ne mai întoarcem în același loc. Dragoste, a fost dragoste, un lucru atât de greu de găsit acum. Nu mai e ce a fost mai demult, și anume autentică.

Nu mai văd nici eu esența, sunt prea multe detalii, nu mai știu ce să urmăresc. Singura dată când am fost aproape de ce credeam perfecțiune a fost cu Aida, dar ea trebuie să rămână în trecut împreună cu toate relațiile mele de prietenie din România. N-am fost niciodată atât de înșelat de aparențe, singurul lucru la care mă gândeam a fost „sunt prea bătrân pentru asta”. Care erau șansele?

Îmi scrie:

“You can be the boss, daddy. You can be the boss”

Advertisements