Sexul și alte peripeții

Când lumea în care te învârți ți-a devenit străină și ciudată înseamnă că ai plecat de acasă. Realizez că am deschis acest blog să vorbesc despre cum și unde fac eu sex, dar viața s-a complicat, iar cuvintele au devenit scurte, descrierile succinte. La fel și sexul, iubirea, relațiile. Relațiile de prietenie nonexistente.

Mă trezesc frecvent că sunt un simplu martor al propriei mele vieți. Lucrurile se întâmplă pur și simplu, oamenii pleacă fără cuvinte sau fără vreun bilet de rămas bun. Nimeni nu vrea copii, căsătorie, relație serioasă sau orice implică contact prelungit cu o altă ființă umană, dar cu toții ne căutăm alesul/aleasa. Nu vrem pe nimeni decât pe persoana potrivită. Hmmm.

Și așa trece o săptămână de când mi-a dispărut perechea, iar după atâtea mail-uri și mesaje vocale încep să mă simt de-a dreptul aiurea. E un efect ciudat, cu cât trece mai mult timp, cu atât îmi pare că eu sunt de vină.
Sâmbăta mă găsește ascuns, cu o cunoștință antisocială – persoană cu care se cade să mai faci sex din când în când pentru că oricum nu vă cunoașteți așa de bine.
E genul de persoană de care dai prin cluburi dubioase, de parcă nu e destulă rușinea că le frecventezi. Oricum, pare genul. Ne-am întâlnit într-un supermarket și mi-a spus că dacă tot mă uit așa lung, poate n-ar fi rău să i-o și trag. Scurt, mă și bulversează atitudinea asta tranșantă, dar i-o trag că mi s-a spus că ar ajuta la depresie. M-a ajutat. M-am calmat de parcă m-ar fi aruncat în apă rece. Am devenit din nou eu, cel fără insomnii și gânduri rele. Sleeping at last…

“I know it’s quite lame to ask this but was it good for you?”
“Yeah, it was very good.”
“Sex solves everything.”
“The tragic flaw is that it hides the truth.”

Advertisements