The Master’s Den

Drown me in silence and suddenly I’m floating

Ei bine sunt în cătușe și mi-au pus un fel de zgardă în jurul gâtului, nu prea-mi dau seama, știu doar că e legată de cătușe. Sunt în boxeri și femeia de lângă mine mă împinge ușor spre o canapea de piele. Mă pun în genunchi lângă canapea și examinez podeaua în speranța că dau de ceva care să-mi ia gândurile de la dezastrul iminent. Îmi aud bătăile inimii și am impresia că voi avea un atac de panică, mă decid că e mai bine să o las baltă – poate doar în cărți e așa, iar când ridic privirea să-i spun îi întâlnesc ochii verzi.

“You look like your going to pass out”

Nu-i spun nimic, pentru că n-am voie și îmi mut privirea pe genunchi. O simt cum se apropie și-mi șoptește “Breathe“. Inspir aer adânc în piept și încep să mă calmez, o să fie bine, și chiar când cred că am situația sub control (sau cel puțin pot să prevăd intențiile ei), cu un click sonor îmi atașează un lanț la zgardă.

“Don’t think just do what I say, it’s gonna be easier this way”

Mă pun în patru labe și mă duc pe unde merge ea. Parcă îi aud instrucțiunile din nou și din nou, în loc de gândurile și temerile mele obișnuite. Mă urcă pe o scenă și o aud de la depărtare, credeam că toată experiența asta ar trebui să-mi amplifice simțurile, dar tot ce face e să mă anestezieze. Nu mi-e rușine. Lumea aplaudă.

Advertisements