Aseară

Mă gândesc: ce melodie cretină… și mă gândesc la tine, cum stai și dormi în patul pe care-l împărțim, cum nu te-am vrut, dar acum mi-e teamă că te pierd, că nu mă vrei, că nu mă placi, că nu sunt destul de bun, că nu-ți place sexul, că nu-ți convine poziția în care ești, că uneori te trezești dimineața și nu mă mai recunoști și că-mi accepți prea multe pentru că ți-e teamă că altul n-o să te accepte. Acum ești fără teamă, te comporți normal și mă săruți nu fără dorință, dar ca un partener de lungă durată.

– Unde ești?
– La curve.
– Hai acasă, mi-e dor de tine.

Și mă sufoc pentru că m-ai prins, m-ai prins și m-a luat vârtejul ăsta din care nu mai pot să scap. Hai că n-am fost niciodată băiat deștept, dar nu-s nici chiar așa de prost. Imediat ce te-ai asigurat că nu mai pot scăpa, te-ai relaxat. Te iubesc pentru asta, te iubesc pentru că m-ai prins și nu m-ai lăsat, te respect pentru toată răbdarea și inteligența ta. Lasă-mă să o scriu, n-ai să o auzi prea des, dar bun sau rău, te iubesc atât de mult că doare fizic. Unde ești tu, totul e mai bine. Aș face aproape totul pentru tine.

Aproape. Fără asta, nu-mi găsesc echilibrul. Cine mi-a spus că voi găsi fericirea într-o relație și voi putea renunța cu ușurință la asta, a mințit, m-a mințit, te-am mințit. Mi-o trag cu toate, toți de acolo. Cred că voi putea avea un final de drum cu tine, dar trebuie să mă lași să plec ca să am unde să mă întorc. Mi-o trag cu toate proastele oxigenate în exces și-mi vine să povestesc despre asta. Îmi vine să-ți spun că ador când mă sufocă și că înghite totul. Nu e ca tine, n-o respect și ea nu mă respectă. Nu ar veni la mine în public, sunt un ciudat cu deviații sexuale și e în regulă să fiu așa doar aici, între patru pereți, unde doar noi doi ne auzim țipetele. Ești în mintea mea mereu, chiar și când i-o bag la tipa asta în negru. Te ajută cu ceva? Mă gândesc că nu.

– Să fiu în mintea ta, în fiecare zi. Mereu.