Six degrees of separation

– Și ce ar fi trebuit să-i spun?

No, I don’t want your number
No, I don’t want to give you mine and
No, I don’t want to meet you nowhere
No, don’t want none of your time
No

– Nu ți-am ajuns eu? Nu o să înțeleg niciodată de ce ai ales „iubirea” în locul siguranței pe care ai fi avut-o lângă mine, îți garantez că o să-ți pară rău și știu că te-ai săturat să-ți spun asta, e clișeu, toți amarâții părăsiți o spun cui îi ascultă. Te-ai gândit că poate îmi pare mie rău? Te-aș fi lăsat să-ți faci de cap și… nu știu, sună urât. Mă umilesc, știu. Știe că ești cu mine?
– Da.
– Na vezi, mie nu mi-ai fi spus dacă te-ai fi întâlnit cu… . De ce?

Când îmi amintește de ce a fost nu prea am ce să-i spun, doar stau și mă uit în gol. În cazul de față ascultam melodia din fundal.

Imagine it’s a film and you’re the star and pretty soon we’re coming to the part where you realise that you should give your heart to me.

Totul pare să se potrivească, în special atmosfera. Cuvintele, muzica, noi doi. Și lumea nu s-a oprit niciodată pentru problemele noastre.

Well some sad people might believe in that I guess, but we know better don’t we?
We know all about the mess. The aftermath of our affair is lying all around and I can’t clear it away.
No.

Advertisements